Discut uneori cu oameni carora le spun despre puterea hranei vii pentru vindecarea oricarei afectiuni, chiar si a marelui „C” (cancerul, desi cancerul nu este afectiunea cel mai greu de vindecat) si ei imi raspund:

„Unde sunt cei care s-au vindecat de cancer? Arata-mi unul!”

Toma necredinciosu’? Daca ai ochii si urechile deschise, nu ai cum sa nu vezi si sa nu auzi. Sunt atatia oameni care au o experienta fantastica de vindecare de „bolile” cele mai grave, folosind hrana vie, bucataria fara foc, numai sa vrei sa cauti.

Doamna Elena Nita Ibrian este unul dintre acestia. La varsta de 25 de ani s-a imbolnavit de cancer. Doctorii nu au mai avut nicio solutie pentru ea. Insa, auzind de o terapie cu sucuri de fructe si legume, Doamna Ibrian a inceput sa consume sucuri.

La inceput sotul ii administra sucurile cu pipeta. Apoi cu lingurita. Dupa care a inceput sa bea singura. S-a vindecat de cancer si a mai trait dupa aceea peste 60 de ani fiind de fapt autenticul promotor si pionierul hranei vii si a bucatariei fara foc in Romania.

Hrana cruda, raw veganism-ul, nu este o moda venita din America. Aceasta este cea mai veche dieta, cea pe care Creatorul a dat-o omului. Iar in Romania, avem inaintasi cu care sa ne mandrim.

Unicitatea conceptului de sanatate al Dr. Robert Morse

Cum cunostinta avanseaza, avem acum o cale mai clara si sigura, un concept de sanatate si de vindecare a oricarei afectiuni, bazat pe invataturile Dr. Robert Morse.

Ce il face pe Dr. Robert Morse sa fie unic in randul naturopatilor si il deosebeste probabil de orice alt mare practician si vindecator din trecut si prezent?

1. Focalizarea sa neabatuta asupra marelui sistem limfatic al organismului (si intelegerea acestui sistem in profunzime, asa cum nu a facut-o nimeni pana acum).

2. Descoperirea si intelegerea legaturii dintre rinichi si sistemul limfatic.

3. Redescoperirea puterii de detoxifiere a fructelor.

4. Folosirea puterii exceptionale a plantelor medicinale salbatice, sau din cultura eco, cu focalizare asupra sistemului limfatic (asupra fiecarui organ, tesut sau sistem) prelucrate la rece cu cele mai eficiente metode de productie pentru a pastra cat mai mult din puterea vindecatoare a plantelor.

5. Decuplarea de conceptul “bolilor” si, in loc de aceasta, identificarea, intelegerea si abordarea cauzei care sta la radacina dezechilibrului organismului, adica a problemelor de sanatate, in loc de a trata simptomele.

6. Utilizarea stiintei si practicii iridologiei (analiza irisului) pentru a identifica si determina cu precizie slabiciunile semnificative ale organismului omenesc (starea sistemului limfatic in toate organele si tesuturile). Dr. Robert Morse si Dr. Bernard Jensen, care acum nu mai traieste, au fost prieteni apropiati.

7. A  studiat metodele si filozofiile de vindecare ale multor mari medici si vindecatori din trecut (in mod special ale Prof. Arnold Ehret).

8. Incorporarea spiritualitatii in practica sa.

9. Recunoasterea constanta a importantei de a SIMPLIFICA, de a pastra o intelegere SIMPLA a lucrurilor, in opozitie cu actuala tendinta atat de raspandita de a fi prins in teorii si hiper-intelectualism.

10. Recunoasterea faptului ca fiecare individ se afla la nivelul si gradul sau unic de sanatate, intelegere si constientizare.

Nu trebuie sa ne temem de boala. Aceasta poate fi o experienta de autocunoastere si descopeire a propriilor puteri, de descoperire a adevaratei noastre identitati. O aventura. O calatorie.

Asa cum spune si Dr. Robert Morse adeseori, calatoria de la Orasul suferintei si bolii catre Orasul starii de bine.

Redau acum un articol scris de Mihaela Walter despre Doamna Elena Nita Ibrian, pe blogul acesteia:

––––––––––––––

Cine este Doamna Elena Nita Ibrian?

A fost odata ca niciodata; ca daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti…. A fost odata ca niciodata un om bun si bland, harnic si saritor, senin si intelept, mare iubitor de oameni si de Dumnezeu.

Un om nascut si crescut la tara, care nu a uitat nicio clipa de unde a plecat, care si-a pastrat pana la moarte sufletul curat si cristalin, precum si bunul-simt iesit din comun al taranului roman autentic: sufletul unui om iubitor de neam si de glie, care stie sa ramana o viata intreaga un aparator al valorilor nationale, pastrand cu sfintenie traditiile si datinile, mostenirea cea mai de pret primita de la strabunii nostri.

Un om fara studii, diplome si titluri multe si care mai de care mai sonore. Insa un om cu mintea ascutita si deschisa, caci viata, cu toate urcusurile si coborasurile ei, va ramane intotdeauna cea mai importanta scoala pe care oricine dintre noi o va absolvi vreodata.

Acest om intre oameni s-a numit Elena Nita Ibrian. Unii dintre noi o cunosc bine, caci multi au binecuvantat clipa cand le-a iesit, intr-un fel sau altul, in cale; pentru ei, buna doamna va ramane de-a pururi ingerul pazitor care le-a salvat viata, redaruindu-le  sanatatea si linistea sufleteasca, facand totul, fara sa astepte ceva in schimb, fara sa ceara vreo rasplata.

Din pacate, pentru multi insa, numele Elena Nita Ibrian este total necunoscut. Chiar si pentru o mare parte din oamenii care deja  s-au straduit de ceva timp sa gaseasca un mod de alimentatie sanatos si natural.

Tot mai des este prezentat in mod eronat in presa modul de viata bazat pe o alimentatie crudivora ca fiind ceva cu totul nou, modern, tocmai venit desigur din SUA, „tara tuturor posibilitatilor”. Dar acest lucru nu este adevarat, hrana vie are in Romania, tocmai datorita doamnei Elena Nita Ibrian, traditie lunga.

Raw Veganismul nu vine din America

Vantul nu mai „bate” dinspre Vest, de peste mari si tari, ci de-aproape de noi: din Moldova, mai exact de la Piatra Neamt. Caci acolo a trait si a muncit doamna Ibrian, si de-acolo a daruit lumina si pace, in peste 60 de ani, tuturor celor aflati la nevoie – si continua sa o faca de fapt  chiar si acum, dupa moartea sa.

Doamna Elena Nita Ibrian a inteles cu adevarat inseamnatatea hranei naturale pentru fiinta umana, nu in ultimul rand, pentru ca a primit sansa sa constate in practica de zi cu zi, in nenumaratele cazuri ale oamenilor grav bolnavi care i-au cerut ajutorul, beneficiile extraordinare  pentru recastigarea sanatatii ale unui regim de viata cu hrana vie.

Nu s-a gandit in primul rand la castigul personal pe care l-ar putea avea din acapararea unui domeniu nou si necunoscut in tara noastra, ci s-a gandit la miile de bolnavi, care ar putea sa-si recapete sanatatea intr-un mod atat de simplu, de ieftin si de lipsit de suferinta, prin simpla schimbare a modului de viata si de alimentatie. Si asa nota doamna Elena Nita Ibrian in incheierea introducerii cartii „Tinerete fara batranete cu hrana naturala”, aparuta la Editura EIKON – 2004:

„Am pus suflet din sufletul meu in aceste randuri cu gandul la om si la sanstatea acestuia. Cand demult voi fi oale si ulcele, ma voi bucura de acolo, de sus, de sanatatea generatiilor viitoare care vor fi fericite ca sunt sanatoase si pline de voie buna, urmand un regim de viata natural, dupa exemplul vietii mele. Acum, cand am trecut pragul celor optzeci de ani, sunt bucuroasa sa stiu ca am lasat ceva folositor pentru cei ce vin dupa mine!”

Pentru cei care nu o cunosc inca pe inegalabila doamna a „bucatariei fara foc”, povestea sa pe scurt:

„Doamna Elena Nita Ibrian s-a nascut pe 12 noiembrie 1921, in Bucovina, intr-o familie simpla de tarani romani. Dupa moartea timpurie a parintilor sai, a fost nevoita sa se ocupe de cei opt frati mai mici ai sai, pana a ajuns fiecare la casa lui.

De la bunica sa, doftoroaia satului, a invatat sa cunoasca si sa iubeasca natura, “a mostenit” de la ea, cunostinte vechi si tainice despre plantele din flora spontana si despre puterea lor nemaipomenita de vindecare. De la mama sa, a invatat tesutul la razboiul de  tesut si vopsirea lanei cu ajutorul plantelor.

Si-ar fi dorit foarte mult sa studieze biologia, din pacate, in acele timpuri, comunistii venisera in Romania la putere, tatal sau fusese declarat chiabur, de aceea, i s-a permis  sa urmeze doar o scoala superiora de menaj.

Cum s-a imbolnavit si vindecat de cancer Doamna Elena Nita Ibrian

A devenit apoi tapiser, isi creea singura din plante vopselele pentru covoarele si tapiseriile sale. Din pacate, fixarea culorilor nu se putea face fara chimicale, iar doamna Ibrian lucra fara masca, ceea ce a facut, ca la numai 25 de ani, sa i se salasluiasca deja cancerul in gatul sau.

A fost tratata fara succes in spital, iar apoi a fost trimisa de medici, care nu mai stiau cum sa o ajute mai departe, sa moara acasa. Scuipa deja sange, era imobilizata la pat, nu mai putea sa mai manance, sotul sau era pregatit pentru moartea iminenta, cumparase deja sicriul.

Si in aceasta situatie disperata,  sotul sau aude de la o cunostinta venita din Canada, despre o terapie a cancerului cu ajutorul sucurilor de legume si de fructe. Doamna Elena Nita Ibrian se decide sa incerce si acest tratament, in situatia in care se afla, nu mai avea oricum nimic de pierdut.

La inceput, sotul sau era nevoit sa-i administreze sucurile  cu pipeta, dupa putine zile insa, doamna Ibrian reusea deja sa bea sucurile cu lingurita, iar dupa numai 6 saptamani se vindecase in mod miraculos, putea iar sa manance si sa merga!!!!

Doamna Elena Nita Ibrian incepu sa studieze toate cartile si toate articolele despre hrana vie pe care  reusea sa si le procure, incepu sa cerceteze  aprofundat puterea terapeutica a plantelor din flora spontana, incepu sa adune si sa dea mai departe toate aceste informatii deosebit de importante, incercand sa aduca  la urechile cator mai multi oameni, dovezile incontenstabile referitoare la puterea tamaduitoare iesita din comun a hranei vii.

Doamna Elena Nita Ibrian a scris peste 40 de carti de sanatate si  nenumarate articole, s-a angajat foarte mult pentru pastrarea valorilor culturale traditionale, infiintand la varsta de 85 de ani un muzeu etnografic. Si pentru ca in Romania, in special batranii au fost foarte greu loviti de saracie,  a pus, cu banii castigati cu cartile sale, bazele unui azil pentru persoanele in etate, saracite la batranete, dupa o viata de munca.

Nici un om nu a plecat de la buna doamna cu mainile goale, fiecare a primit sfaturile, plantele, retetele sau leacurile pentru care o cautase  – si totul fara ca doamna Ibrian sa fi asteptat vreo rasplata. A facut totul, din marea ei dragoste pentru Dumnezeu si pentru creatia divina, pentru oameni, pentru natura si pentru toate fiintele acestei lumi.

Doamna Elena Nita Ibrian a plecat dintre noi pe 9 septembrie 2009. Cu cateva saptamani inainte de moartea sa, mai organizase o demonstratie de hrana vie pentru cateva zeci de persoane cu dizabilitati din Piatra Neamt, fiind ajutata de numai 6 persoane.

Tot in vara anului 2009, a mai acordat un interviu extraordinar (a vorbit asa de linistitor despre moarte, de parca ar fi stiut ca in curand urma sa paraseasca aceasta lume) revistei  Formula AS si a lucrat pana in ultima clipa la cartile si la articolele sale.”

Povestea doamnei Ibrian este datatoare  de speranta, intarindu-i in special pe cei care s-au decis sa invinga cu ajutorul regimului de viata cu hrana vie o boala grea. Aceast om,  s-a imbolnavit atat de grav, la o varsta atat de frageda si totusi a reusit sa se vindece si sa traiasca mai departe peste 60 de ani, numai cu simpla hrana neprelucrata termic.

Nu a mai cunoscut durerile, disperarea si frica

Nu a mai cunoscut durerile, disperarea si frica, pe care orice boala grava le aduce cu sine, reusind dimpotriva sa duca o viata minunata si binecuvantata, in slujba oamenilor bolnavi, batrani si saraci.

Fiecare zi din  viata acestei doamne, este un exemplu de necontestat, ca hrana vie nu este doar un mod de alimentatie, doar o simpla dieta la moda, ci este o metoda infailibila de tratament si  reprezinta  un adevarat mod de viata.

Iar prin viata sa exemplara, doamna Elena Nita Ibrian ne-a demonstrat tuturor, ce inseamna sa fii  cu adevarat un om bun,  un OM, asa cum ne-a gandit de fapt Dumnezeu pe noi toti, atunci cand ne-a creat.

Mostenirea lasata noua de doamna Ibrian are o valoare imensa. Mult prea putini inteleg insa acest lucru, putini stiu sa o pretuiasca cu adevarat. In lumea stralucitoare si tipatoare a presei romanesti actuale nu mai este loc pentru pomenirea unui om care a facut cinste numelui de roman.

Istoria ne-a dat nenumarate lectii pana acum, se pare insa ca poporul roman ramane mai departe corigent la materia „respectarea si cinstirea inaintasilor de vaza ai neamului romanesc”. Pacat, mare pacat!

„Patriotismul nu este numai iubirea pamantului in care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fara de care nu exista iubire de tara.” – Mihai Eminescu

„In Romania sunt muzee si monumente istorice cu o extraordinara incarcatura culturala, dar lipsesc cu desavarsire stiinaa si pasiunea, si interesul, si inteligența de a valorifica astfel de daruri ale istoriei noastre. Patriotismul nostru, strict declarativ, e lipsit de dimensiunea faptica, iar in privinta respectului pentru ceea ce au facut inaintasii nostri suntem, sa recunoastem, deficitari. Vorbim despre mandria de a fi romani, dar lasam sa se distruga un patrimoniu cultural inestimabil, fara nici o tresarire.” – Carmen Musat, „Patriotism de mucava si valori autentice”.

Sursa: Mihaela Walter